Dansul ca expresie metafizică

Note pe marginea volumului Dimensiuni ale gândirii coregrafice de Andreea Tănăsescu

​

 

 

 

            Obișnuim să asociem „metafizicul” cu manifestări ale spiritului care au caracter inefabil, invizibil, abstract sau, în orice caz, „dincolo” și „deasupra” lumii concrete. În același timp, însă, avem intuiția că orice astfel de manifestare necesită un „suport” în lumea cognoscibilă a simțurilor pentru a-și afirma, efectiv, prezența. Expresia estetică este rodul acestei conlucrări (nu fără conflicte sau dificultăți…) între spirit și materie, iar arta dansului – ca artă a corporalității omenești – este, poate, cea mai surprinzătoare formă de întrupare a acestei dualități. Sau, cel puțin, aceasta este concluzia generală pe care am avut-o citind seria de eseuri semnate de Andreea Tănăsescu și adunate în cartea Dimensiuni ale gândirii coregrafice: Timp, spațiu, mișcare, un prim volum de gânduri personale și analize filosofice despre creația coregrafică publicat în 2020 la Editura Universitară.

            Andreea Tănăsescu este coregrafă, scriitoare, Lector Universitar dr. în cadrul U.N.A.T.C., manager de proiecte culturale și, desigur, cercetător al fenomenului dansului. De-a lungul timpului a fost printre pedagogii vocali în promovarea tinerelor generații – așa cum stau mărturie Serile tinerilor coregrafi români –, având totodată și o continuă activitate de creație, ultimul său eveniment coregrafic de amploare fiind munca depusă pentru spectacolul multimedia INFINITVM, ce a avut premiera pe 1 septembrie 2021 la Romexpo. Astfel, volumul care a prilejuit textul de față este clădit, inevitabil!, conform chipului lăuntric al autoarei sale: în primul rând, este multi-perspectival în sensul că îmbină viziunea proiectivă și holistă a creatorului, trăirea viscerală a interpretului, nevoia de clarificare teoretică și de îndrumare a profesorului, dar și experiența estetică a receptorului de artă; iar, în al doilea rând, este permanent străbătut de înclinații filosofice, de o continuă propulsare a discursului despre dans către înălțimi speculative.

            În armonie cu esteticile clasice, dar totodată și cu realitățile artei contemporane, cartea invită cititorul să parcurgă un șir de teme fundamentale (sau poate chiar arhetipale) în legătură cu arta în genere și, firește, cu dansul în particular: condiția de obiect construit – ca structură și ca limbaj – a operei de artă, imaginea scenică a trupului în mișcare ca iluzie configuratoare de sens, inversarea categorială a spațiului din obiect în subiect al comunicării coregrafice contemporane, transa transfiguratoare a creației și a experienței estetice, dar, mai cu seamă, elaborarea mișcării ca principiu dinamic, transformator și vital, al existenței înseși. Această împletire (leit)motivică între planul reflecțiilor generale despre artă și planul aplicat dansului este, în esență, o reflectare a „paradoxului ființei” – așa cum Andreea Tănăsescu îl formulează prin relația între „vid” și „plin” – întrucât este o expresie a jocului între schematismul unor concepte și bogăția simbolică, adânc intimă, a experienței dansului, joc similar structural – cum exemplifică autoarea însăși – celui între fațada faimosului Pătrat negru al lui Kazimir Malevici și presupusa pictură colorată aflată în planul din spate sau jocului între șarpele boa și elefantul „ascuns” din povestea Micul prinț al lui Antoine de Saint-Exupéri. Astfel, ceea ce se exprimă prin dans își găsește explicații în distincții teoretice, însă, așa cum revelează lectura acestui volum, dansul se (re)găsește mai ales prin analogii cu situații estetice din arta plastică – la care se face consistent referire, dar care este și efectiv prezentă prin ilustrațiile arhitectului Mihai V. Popa –, nefiind uitate muzica sau arta actorului.

            Pe lângă dimensiunea metafizică a raționamentelor și a trăirilor, eseurile sunt întotdeauna acompaniate de focalizarea specifică detalierii profesioniste: sunt deseori recomandate și formulate exerciții de vizualizare a corpului, exerciții de conștientizare a biomecanicii corporale sau chiar sugestii pentru improvizații; sunt descrise modurile în care ideile dezvoltate sunt întruchipate propriu-zis într-un spectacol coregrafic; în fine, sunt analizate lucrări-capodoperă ale istoriei dansului printre care, de pildă, Café Müller de Pina Bausch sau Carmen de Mats Ek. Cu toate acestea, rămân la impresia că elementul distinctiv al acestei scrieri este nevoia, personală și artistică, de a mărturisi prin forța cuvântului forța dansului, de a transgresa limitele lumii materiale și a organismului uman însuși înspre transcendență. Gestul unui dansator, saltul său, fraza sa de mișcare, arhitectura pe care o realizează scenic, toate acestea poartă amprenta capacității umane de a se (re)modela spiritual și de a se înălța lăuntric prin cultură. Acesta este un mesaj care, oricât de idealist ar părea, cu siguranță reprezintă un sprijin moral în această perioadă post-pandemică tulburătoare și turbulentă, marcată de conflicte. Astfel, nu este o întâmplare faptul că această carte a fost scrisă tocmai în timpul pandemiei…  În cuvintele Andreei Tănăsescu: „În dans, metafora capătă trup, emoția devine spațiu sau timp. Scenele se succed, iar în urma lor, din mișcarea trupurilor, ne rămâne visul. Mișcarea este gând, elan, zbatere și, adesea, ne aduce în lumină sufletul. Omul în mișcare ne demonstrează că este mai mult decât ceea ce pare, iar dansul devine un instrument revelator de meta-realități. (…)” (p.8).

           

i) De pe site-ul editurii se pot afla mai multe detalii tehnice, cuprinsul cărții, precum și scurta descriere a acesteia realizată de autoare: https://www.editurauniversitara.ro/arte-si-multimedia-28/dimensiuni-ale-gandirii-coregrafice-timp-spatiu-miscare-volumul-1.html#resp-tab5.

Există un interviu cu Andreea Tănăsescu pentru revista Ballet Magazine, filiala din România, din 25 ianuarie 2021, interviu în care își exprimă opinia despre situația reprezentării dansului în instituțiile de stat românești și care poate fi accesat la următoarea adresă: https://balletmagazine.ro/de-balet/interviurile-ballet-magazine-by-bogdan-chenciu-andreea-tanasescu-manager-cultural-cercetator-in-dans-si-lect-univ-doctor-u-n-a-t-c/.

 

ii) Prim ediție a avut loc pe 13 și pe 27 noiembrie 2017 la Teatrul Național din București, iar a doua ediție pe 19 iunie 2019 la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău și pe 23 noiembrie 2019 la sala Thalia din Sibiu. Ediția a treia a fost organizată în data de 14 decembrie 2021 la Opera Națională București, iar ediția anului 2022 intitulată Seara dansului contemporan a avut loc la sala Pictura a Teatrului Național din București pe data de 28 noiembrie. Citez un paragraf relevant din programul de sală al primei ediții: „În România există prea puține structuri care să ofere coregrafilor tineri permanente căi de dezvoltare profesională, ajutor logistic și financiar. Din cauza acestor lipsuri mulți tineri de valoare nu ajung să-și prezinte creațiile în fața unui public larg, se simt deseori izolați. Din păcate nici teatrele nu susțin îndeajuns creația tânără coregrafică românească (…)”.

 

iii) În ultima perioadă, Andreea Tănăsescu ne-a demonstrat capacitățile de creație în alte domenii precum dramaturgia – în spectacolul Jurnalul unei iubiri inspirat de raporturile între George Enescu și Maruca Cantacuzino – și literatura, pentru copii sau S.F.

 

iv) Se poate vorbi deja despre o tradiție de cercetare în cadrul U.N.A.T.C în legătură cu aceste concepte, pe linia deschisă de Raluca Ianegic în cartea Void and Plenitude: Fundamental Concepts in Modern Choreographic Performance din 2004.

 

v) Există o propensiune față de opera remarcabilului coregraf suedez, Mats Ek, în cartea Andreei Tănăsescu, cu toate că sunt amintite și analizate multe alte nume majore din istoria artei coregrafice, nume precum Jiří Kylián, Sidi Larbi Cherkaoui, Pina Bausch, Angelin Preljocaj, Anne Teresa De Keersmaeker, Wim Wandekeybus. Este de reamintit în acest context faptul că pe data de 30 ianuarie 2017 Mats Ek, împreună cu Ana Laguna, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, eveniment de mare însemnătate simbolică pentru învățământul coregrafic autohton.

​